Berliner Mauerweg

Echipa: Ștefan și Călin.
Data: 06 iunie 2015.

Traseu: Berliner Mauerweg (~160km).

Monica pleacă Sâmbătă dimineața spre România, drept urmare caut să-mi fac un plan, înclinând spre o tură mai lungă cu bița. Vorbesc cu Călin și propune imediat să facem Berliner Mauerweg, deși el l-a făcut deja de 2-3 ori. Zis și făcut, rămâne să plecăm dimineața la ora 7, pornind de la Club der Visionäre din față. Eu de acasă parcurg deja secțiunea de zid cu East Side Gallery și Oberbaumbrücke. Bagajul e minim, un cob cu ceva haine de ploaie și puțină mâncare (dulciuri și mere). Planul e să facem pauze de mâncat pe drum, la ceva restaurante/magazine. Pornim la drum, spre Sud. Traseul e destul de bine marcat, cu stâlpi și semne pe asfalt (o săgeată + 3 cerculețe). Porțiunile neasfaltate nu sunt foarte multe, dar sunt; mersul pe cursieră nefiind prea fezabil.

După cum îi spune și numele, Berliner Mauerweg e un drum marcat ca atare care urmărește vechea linie a zidului care a înconjurat Berlinul de Vest, între 1961 și 1989. În mare, ne îndreptăm către aeroportul Schoenefeld, apoi mergem spre Vest spre Potsdam/Grunewald, trecem de Checkpoint Bravo, apoi luăm un feribot de la Wansee către Kladow, urcăm spre Spandau, Heningsdorf, apoi coborâm spre centru pe la Mauerpark, Bornholmerstraße, Brandenburger Tor, Checkpoint Charlie și terminăm cu East Side Gallery. Traseul de bicicletă nu merge exact pe fosta graniță, o mică diferență fiind podul care unește Berlinul de Potsdam (Glienicker Brücke - pe care se făcea schimb de prizonieri înainte de 1989), care nu este inclus pe traseul de bicicletă.

Ziua se anunță călduroasă, însă dimineața e foarte plăcut. Multă lume a ieșit la alergare sau cu câinele, deja de la primele ore. Deși mi se părea că știu Berlinul și zonele pe unde trece zidul, am descoperit multe zone noi. Trecem prin Neukölln pe ceva alei dosite de străzile mari. Din loc în loc sunt ceva stâlpi cu plăci portocalii pe care sunt trecute evenimentele care s-au petrecut în zona respectivă legate de zid. Evadări în principal, folosind cele mai inventive metode. Ajungem apoi în zona Lichtenrade și ne îndreptăm către Schoeneberg. Este foarte fain pe aici, pădurice, natură. Ar fi perfect de alergat, îi voi propune Monicăi o tură. Cum mergem pe linia zidului, mergem de fapt și pe linia dintre landul Brandenburg și Berlin, drept urmare dăm de multe semne de intrare/ieșire în/din Berlin. 

Curând trecem pe podul peste A115 de la Checkpoint Bravo (punctul vamal Dreilinden), de unde începea pe vremuri autostrada care lega Berlinul de Vest cu Vestul (fără posibiltate de a ieși de pe ea, în Est).

*Atunci

*Acum

Intrăm pentru o scurtă bucată de timp în Potsdam, unde oprim la un supermarket pentru mâncare. Dacă am fi știut că feribotul pe care urma să-l luăm în curând circulă doar unul pe oră, nu ne-am mai fi oprit. Pornim astfel îndestulați prin restul de pădure până la Wansee, de unde trebuie să luăm feribotul, însă avem de așteptat vreo 45 min. Luam o bere fără alcool și ne tolănim în iarbă.

Ca ritm de biciclit am reușit să tinem o medie de 20 km/h, binișor având în vedere căldura și faptul că nu am mâncat foarte mult, iar drumul a inclus și destule porțiuni pe care nu puteai da mai mult de 10 km/h din tine, din cauza nisipului sau al pământului. Feribotul este deținut de compania de transport din Berlin, deci traversarea cu el o facem gratis datorită abonamentului lui Călin.

*interiorul feribotului, multe biciclete

Coborâm în Kladow, unde mai mersesem în iarnă pentru alergare. O perioadă mergem pe același drum pe unde-am alergat atunci, doar că acum e cald (prea cald) și soare. Drumul ne duce către Spandau. Din loc în loc vedem fie un fost turn de pază, fie deja cunoscutele plăci care comemorează evenimentele din acea zonă. Peste tot însă se poate observa foarte clar "death strip"-ul fostei granițe (vegetația defrișată, construcții, garduri rămase), zona pe care cei care evadau trebuiau s-o traverseze, mulți dintre ei fiind împușcați.

Drumul trece însă și prin multe păduri, mă întreb dacă granița chiar era pe-aici și cum de o puteau menține în această sălbăticie. De-a lungul drumului am tot vorbit de cum ne vom ospăta la o friptură, undeva după jumatea drumului. Momentul s-a lăsat așteptat și nu a mai venit deoarece am mâncat prea mult la supermarket și aparent ne-a fost suficient. Într-un loc lângă un lac ne oprim pentru o pauză. E lume la scăldat, în speță 2 tipi care vorbesc în spaniolă între ei. Povestim puțin (în germană), apoi o luăm din loc. Treptat, treptat ne apropiem de oraș. Ne facem intrarea prin Pankow prin zone deja cunoscute din ture precedente. Trecem destul de aproape de colinele de pământ (cunoscute sub numele de Arkenberge) de la un șantier care au devenit cel mai înalt punct din Berlin (120,7m), pe unde am fost acum câteva luni. Prin Pankow pe undeva ne oprim, întrucât bicla mea scoate un sunet foarte dubios. Descopăr că un șurub de la apărătoarea spate s-a deșurubat cumva și apăsa pe roată. Foarte ciudat. Continuăm drumul, trecem de fostul punct de graniță de la Bornholmer Straße apoi prin Mauerpark către Bernauer Straße, unde a fost alt punct de graniță cu celebra poza a soldatului dezertor Conrad Schumann:

Traseul continuă către Muzeul Zidului, apoi după un mic ocol, merge spre poarta Brandenburg. Nu reușim să trecem exact pe acolo, zona fiind închisă pentru finala Champions League de diseară. Continuăm pe la Checkpoint Charlie, unde a fost celebra înfruntare a tancurilor sovietice și americane din perioada crizei misilelor din Cuba (1962):

De aici drumul o ia spre Koepenicker Straße, pe străzile arhi-cunoscute deja, ajungând într-un final la East Side Gallery (pe lângă care trec zi de zi către birou). Eu închei tura aici, căci de-aici am început-o, Călin merge mai departe mai având încă 1km din traseu. Pe seară petrecem la finala Champions League, cu ceva început de febră musculară, dar nu așa rău precum estimam. E prima tură mai lungă cu bicla nouă, și-s foarte mulțumit de ea. La cât mai mulți km ;)

Date finale: 160km cu media de 20 la oră + pauze, în total 10 ore jumate.  Și cursa pe Strava:

PS: după ce pun tura pe Strava, Paul comentează cum că data viitoare să fac traseul fără biclă, în alergare. Pe căldura pe care-am suportat-o, exclus! Cu toate astea caut pe net să văd dacă au existat asemenea tentative, și, evident (pt Germania), există chiar o cursă de 100 mile (160 km) pe Berliner Mauerweg. Uimitor, anul trecut câștigătorul a scos puțin peste 13 ore, asta însemnând o medie de 4:53 minute per kilometru (!!!). Record absolut pentru cursă, anii precedenți primul având timpi de 16 ore și 18 ore.